Istoric
Continuitatea
vieţii pe teritoriul comunei Denta este atestată încă din
cele mai vechi timpuri, aici regăsind importante vestigii
arheologice din diferite perioade: pietre de marmură inscripţionate din
timpul romanilor, monede şi morminte din perioade străvechi.
Astfel,
în hotarul comunei s-au descoperit
rămăşiţe de elefans primigenius aparţinând fără
îndoială cuartenarului. Pe terenul ce desparte Denta de
Partoş, pe un mamelon de pământ a fost semnalată o aşezare
neolitică încă de la sfârşitul secolului trecut. De asemenea,
pe malul stâng al Bârzavei, în partea de Sud-Vest a comunei,
a fost semnalată o altă aşezare, tot din neolitic. O movilă
de pământ de la marginea drumului spre Gaiul Mare este
probabil un turn, ce poate fi datat la sfârşitul secolului
III Î.Hr. Pe
timpul stăpânirii marelui Imperiu Roman se presupune că ar
fi existat castrul "Potula", iar prin acest centru ar fi
trecut unul din drumurile laterale romane care lega Canonia
(Vârşâtul) cu Zambara sau Zurubara (Timişoara).
Tot pe teritoriul comunei Denta a fost găsită o monedă emisă
de împăratul Augustus la cumpăna dintre sec. I
Î.Hr. şi sec. I d.Hr., ce se include în circulaţia
monetară caracteristică economiei statului dac.
În anul 1875 se descoperea un denar emis de împăratul Traian,
apoi o monedă de bronz emisă de împăratul roman Gordian,
emisă în sec. III. Au fost descoperite apoi
vestigii de
factură rustică (probabil o villa rustica) din sec.
II-III. Pentru toate acestea
unii istorici au identificat localitatea Potula ca
fiind la Denta. Alţi istorici au
spus că pe teritoriul actual al comunei ar fi fost ridicată
Colonia romană Malva, colonie ce a fost menţionată pe o
diplomă militară. Aceste ipoteze nu sunt acceptate de
cealaltă parte (cea mai mare) de istorici, declarând că
toate aceste descoperiri arheologice nu sunt în măsură să
sprijine aceste presupuneri. De asemenea, Francesco Griselini în relatările sale despre
Banat, dedica o mare parte descrierii tradiţiilor şi
obiceiurilor locuitorilor comunei Denta din secolul al
XVIII-lea. Astăzi, ca şi în trecut, ocupaţia de bază a
locuitorilor este cultivarea pământului deosebit de fertil
al zonei, care asigură recolte bogate ca răsplată pentru
dăruirea oamenilor. După retragerea tătarilor ce au năvălit în ţară în anul
1241, regele Bela al IV-lea a ridicat cetăţi de apărare în
mai multe părţi din Banat printre care şi la Denta. În anul 1322 comuna
Denta a aparţinut judeţului Caraş Severin şi s-a numit
atunci "Dench". Prin anul 1597, comuna cu numele "Dente" a
fost dată în dar de către Sigismund Bathory lui Andrei
Barcian, care purta şi titlul de "Capitaneus presidii
Caransebisiensis".
Prima atestare documentară a comunei datează însă din anul
1322 ca proprietate a lui Teodor Weyteni (de Voiteni), ca
apoi în 1370 comuna Denta să fie amintită sub numele de
Dench.
De asemenea despre
Roviniţa Mare sau Omor prima atestare documentară o
aflăm în anul 1343, iar despre
Roviniţa Mică, mult mai târziu, adică în 1895.
Localitatea dăinuie şi se dezvoltă în vremea stăpânirii
turceşti a Banatului de Apus, fiind menţionată în 1597, când
a fost dăruită de Sigismund Bathory lui Andrei Barcian. În
1660-1666, în catastiful Patriarhului Maxim de Pecs,
majoritatea locuitorilor erau români
cu menţiunea că în acelaşi document sunt prezentaţi
primii locuitori sârbi ai localităţii. În această perioadă
de timp, călătorul străin Elvia Celebi menţionează că la
1660, Denta este întărită cu o palancă.
